Câte glasuri mă condamnă
Și mă culcă la pământ...
De-mi scol capul, înc-o palmă... -
Spune-mi, Tată... Cine sunt... ?
Știu că Tu mi-ai spus odată,
Cu-al Tău Glas nespus de blând... -
Tot ce știu de uit vreodată,
Glasul Tău nu-l uit nicicând...
Lupta mea este amară
Și a fost de la-început...
Poate-așa mie scris - să doară... -
Și pe Tine Te-a durut...
Eu am vrut să fiu ca Tine
Și părtaș la Slava Ta...
Azi... ei mușcă și din mine -
Iadul urlă contra mea...
Mi se-agață de ureche
Și cumplit mă chinuiesc...
Dar un Glas fără pereche
Îmi adie: "Te iubesc... "
Cu iubirea Ta întreagă
Tu mă chemi... Mă chemi cu dor
Să m-ascunzi în Tine, Dragă,
De-orice glas acuzator...
Nu există osândirea -
Gol potiru-i de pelin...
Căci mă apără Iubirea
Ce-a plătit un preț deplin... ! -
Tu ești Slava mea, Isuse... !
Capul Tu mi-ai înălțat... !
Glasurile fug, supuse -
De-al Tău Nume s-au speriat...
M-am întors spre a Ta Față -
Soare Sfânt, m-ai luminat... ! -
Risipită-i orice ceață...
Orice noapte s-a curmat...
Bucuria mea, Cununa
Și Lumina mea de cânt...
Spune-mi Tu pe totdeauna,
Dulce Tată... Cine sunt... ?
Aplecându-Se-n ruine
Dulce Domnul Savaot,
Mi-a răspuns: "Tu ești în Mine
Și în Mine Tu ești Tot!"
Amin.
30 noiembrie 2024. Una dintre inspirațiile acestei poezii este reprezentată de o experiență cu Domnul Isus de o uriașă însemnătate pentru mine. 11 decembrie 2022. - Nu cred că voi putea uita acea noapte, când El Însuși mi-a vorbit la finalul rugăciunii și mi-a spus de două ori: "Tu ești Totul în Mine!". Pe moment, nu îmi puteam explica ce ar însemna acele cuvinte... însă la scurt timp, următoarea zi, m-am convins că ele veneau cu adevărat din partea Lui Dumnezeu, întrucât erau vii și lucrătoare în inima mea. Ce s-a întâmplat ține, într-o mare măsură, de intimitatea sufletului meu... și din acest motiv nu voi detalia acum. Însă pentru mine ceea ce am trăit, schimbarea, a fost un șoc! - În sens pozitiv. În perioada următoare pluteam de bucurie și aveam certitudinea că nimic nu are cum să mă mai întristeze. Era o bucurie vie, izvorâtă doar din Duhul Sfânt. Minunea a fost că începusem să îmi cunosc identitatea și, implicit, valoarea în Hristos... Și câtă valoare...! Nici măcar un înger nu ar fi putut să mă înlocuiască la jertfă, ci doar Fiul Lui Dumnezeu a fost vrednic să își dea Sângele scump pentru sufletul meu...! Timpul a trecut, iar, după alte încercări, în a doua jumătate a acestui an peste viața mea fost îngăduită o încercare amară... Am experimentat o durere sufletească despre care nici nu știam că există și sentimentul atât de acut că nu merit iubirea. Aveam senzația că tot ce clădise Dumnezeu până atunci în inima mea, tot ce vindecase El, tot ce mângâiase El cu dragostea Lui în mine - totul! - a fost luat cum un val furios ar lua un castel de nisip fragil de pe țărm... Și întrebarea "De ce?" se înălța în oceanul ființei mele ca un val nepotolit și tot mai înfuriat... și tot mai înalt... Nu aș fi în stare să exprim în cuvinte usturimea și arsura confuziilor care m-au izbit în atâtea sensuri și în atâtea rânduri în a doua jumătate a acestui an. "Lumea nevăzută" lovește în cele mai prețioase lucruri, precum raportarea corectă la Dumnezeu (mai ales în încredere) și la frați (mai ales în iertare). Ea nu se sfiește nici să pătrundă în adâncul nostru cel mai adânc, acolo unde ne este scrisă identitatea pe care o avem în Hristos. Nu se sfiește nici să imite Glasul dulce și sfânt al Păstorului inimii și nici să creadă că poate distorsiona Adevărul. Dar Adevărul este că suntem demni de a fi iubiți printr-o Jertfă Perfectă (Jertfa Domnului Isus de pe Golgota) pentru că... Suntem Totul în El! "Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului." (Romani 8:1) "Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie şi nu ţi se umple faţa de rușine." (Psalmul 34:5) "Dar Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea şi Tu îmi înalţi capul!" (Psalmul 3:3)